joi, 16 aprilie 2009

Sarbatori Fericite!

Bang Bang!
Echoo! Echoooo!

miercuri, 15 aprilie 2009

Serafim & Koma - Keri FM


Nu mă dau in vânt după Keri dar îmi place Serafim, un car de talent, capitală-n rap. Detalii despre albume, clipuri, download-uri pe site-u' oficial. Îmi plac glumele mele, pupaţi-mă.

luni, 13 aprilie 2009

The Cake Eaters (2007)

Kristen Stewart e o tipă pe bune faină. Sensibilicos şi nu prea, o poveste despre conexiunea dintre o fată care nu poate sta locului (la propriu) şi un loser care lucrează la cantina şcolii din cătunul cărora ei îi spun casă. Cred că-i stătea mai bine ca serial, nu-mi plac filmele lipsite de evenimente decât dacă poate detaliile sunt grozave. Şi nu sunt. Dar hei, uite ce tare te poţi juca pe site cu mouse-ul. Cred că face trimitere la boala fetei, e cea mai bună parte...

marți, 17 martie 2009

La film

Am plecat la film. (interesant, huh?)

sâmbătă, 14 martie 2009

Filme


Die Welle (2008)
E drăguţ, au încercat puţin prea tare şi e cam previzibil dar merge văzut...



Mar Adentro (2004)
Făinuc şi asta, tot caut un film în care Bardem sau Butler să nu-mi placă..

Festivalul Filmului Belgian

Se merge la film săptămâna asta

miercuri, 11 martie 2009

Untitled (20xx)

5 minute au trecut de când m-am trezit, două ore de somn, cel mai bun vis din, probabil, ultimele 6 luni.

Se face că eram în cameră în primă instanţă singur şi jucam ceva consolă. Apare cea mai frumoasă fată la care te poţi gândi (da, ştiu despre cine vorbesc).

Salut, opresc maşina, caut de băut şi subiecte de conversaţie. Timpul trece, ea se apropie, eu mă apropii, sunt incredibil aşa. Mă rog, se face târziu, ea pleacă. Nu imi aduc aminte exact ce se întâmplă pentru o scurtă perioadă de timp (de fapt, în vis nici nu cred că se fac trecerile de la o scenă la alta pe-un fir logic, este?) dar se întoarce fata (uitasem, dacă şi din întâmplare citeşte vreo cunoscută, nu te amăgi). Tot la mine trage iniţial dar brusc (ceva în genul scenei cu bebele din Trainspotting, nu prea brusc şi mind-fucking) o văd în alte braţe. Şi mă crucesc! Adică cum? Şi Radu e cu mine, jucăm Wii-ul. Îl întreb: "vezi ?", îmi confirmă. Las jocul, mă apropii de bagaboantă, mă uit la ea, se uită la mine de parcă nu ştia că e în aceeaşi cameră şi începe să râdă. Trag cel mai diabolic zâmbet şi eu şi o bruschez: "adică cum?". Se simte fata, fuge din cameră, eu după ea.

- Pauză. Ştiţi cum în căutare de continuitate, orice portiţă de scăpare se transformă în următorul pas din desfăşurarea acţiunii? Ţineţi minte treaba asta -

Ne întoarcem deci la film. Bruschez fata, caut explicaţii, mă enervez şi mai tare, întreb: "eşti drogată?". (bingo). E drogată. Cumva, mă liniştesc, nu arătam prea bine până acum. Dar este totuşi filmul meu iar eu arăt bine mereu. Îmi spun ca un om extraordinar ce sunt, "ajut-o, n-o să stai doar cu mâna-n fund". Termin gândul, ea nu mai e. Cumva, Dumnezeu ştie cum, aflu că de drogată ce e, a plecat în Ungaria (I know, right?). E singură, îmi trag deci costumul pe mine şi fug în salvarea bietei fiinţe. O găsesc în Ungaria, cred că într-o gară. Mă iau grav de ea, ţin minte sigur că-i dau două palme Archie-style (dar da, îmi pare rău după şi mă simt vinovat şi acum, treaz) şi-i spun că mă duc să iau bilete de întoarcere, terminăm acasă.

Mă întorc cu biletele. Rămăseseră câteva ore până la plecare şi ea era încă drogată asfalt. Pentru că nu ştiu cum să trezesc o drogată instant, ţin minte că în vis, o casieriţă mi-a spus clar cum pot cumpăra cel mai ieftin paracetamol de la cel mai apropiat ABC şi ajunge. Fug să cumpăr pastilele minune. Bagajele le iau eu, ştiu că avea ea o geantă mare iar eu un ghiozdan cu tot felul de cursuri în el (?), îi las ei portofelul (bag de seamă, nu era în scenariu). Mă întorc, ia-o de unde nu-i.

NU mă panichez, ştiu că sunt în Ungaria, cât de greu poate fi să ajung acasă (bănuiesc că ştiam de undeva că ea a ajuns acasă)? Caut un alt tren, găsesc un autobuz, good enough dar apar întrebările de baraj: "cu ce plătesc ?", "ce fac la vamă ?" etc. Întorc capul şi param-pam-pam, James Franco! Urmează scena cu "bla bla, big fan, bla bla, Pineapple Express, bla bla" şi se dovedeşte că Franco chiar E de treabă. Îmi spune (şi de aici nimic nu mai e vag): urcă după mine, fă ce fac şi eu pentru că sunt la fel de lefter ca tine. Hellooo! Urcăm în spatele autobuzului, arunc genţile pe undeva, ne aşezăm lângă o familie necăjita (un tată, 2 copii). Vine controlorul şi fac ce face Franco: "ştiţi, eu sunt Franco, el e cu mine, nu am bani de bilet, o să îmi scriu numele pe cartea asta, ţi-o voi da iar tu vei ştii că mă voi întoarce să-ţi plătesc". Controlorul cedează dar adaugă: "p*** mea, eu vă dau drumul dar când coborâţi, trebuie arătată dovadă că aţi plătit altfel vă împuşcă".

Din punctul ăsta încolo sunt curios de cât de liniştit am dormit. Trece timpul, ajungem şi manevra care e: autobuzul nu opreşte decât în autogară, trece de porţi, porţile se închid, autogara devine închisoare până plăteşti. Fain, îmi zic. Stau atent, găsesc un moment în care pot sări dar nu sar şi autobuzul intră în autogară. Tatăl din faţa mea îmi dă de înţeles că nu are nici el cu ce plăti, eu îi spun că mă ascund în autobuz şi sar când iese din incintă. El îmi spune că nu are cum, că are copiii etc. Ca să arăt şi mai bine pe ecran, îl întreb: "copiii sunt la şcoală ?", el confirmă. Schimbaţi muzica, luaţi batiste, îmbrăţişaţi un ursuleţ... Îmi dau jos ghiozdanul, îl întind omului şi dau încet din cap în semn de aprobare. Ştiu, ştiu.

Autobuzul dă să iasă din autogară, eu mă pregătesc să sar. Sar. M-au simţit, say whaat? Fug, ei fug, întuneric deja, elicoptere, câini, arme, arăt grozav. Fac o stângă, fac încă una, ajung în parcarea din faţa căminului, ei m-au pierdut pentru o secundă. Îmi spun "n-am cum să scap" şi din nou, muzică, lacrimi, nebunii. Mă adun şi încerc o ultimă oară să mă fac nevăzut. Mă întorc, în spatele meu... tatăl. Foarte calm, îmi spune "nu ştie nimeni cine eşti, treci normal pe lângă mine, mă voi agita eu, scapi tu, îmi duci copiii la şcoală, mor eu". Spun "sigur? Bine!" şiiiiiiiiiiiiiiiiiiii.. Mă trezesc. I know, right?

Fun facts:
- cu 5 minute înainte să adorm a trecut Picu pe la noi ca să-l ia pe Radu la el, şi-a luat Wii, trebuie testat.
- am tot auzit de Ungaria de la Cozma încoace
- am văzut RocknRolla pentru a nu ştiu câta oară weekendul ăsta
- *********** (întâmplare recentă, dacă citeşte cunoscutul, se va prinde)
- mă uit la Derren Brown de vreo 3 zile iar într-un episod din "Trick Or Treat", îl adoarme omul pe un gigi în Londra şi-l trezeşte singur în Maroc.
- într-un alt episod merge Brown la cursele de câini şi decontează bilete necâştigătoare doar spunându-le casieriţelor "am câştigat, daţi-mi banii"
- restul fazelor sunt 100% că s-ar întămpla aşa cum v-am povestit pentru că that's how I roll.

Ciobi's

Că tot a apărut azi episod nou din How I Met Your Mother... Ce mi-ar plăcea să am un pub al meu, în care să pot fugi o jumătate de oră la o bere dacă am chef, oricând; să am locul meu, să cunosc barmanul ş.a.m.d.

marți, 10 martie 2009

Scrisoarea lu' Chirilă

Ce Dumnezeu, sunt singuru' care n-a primit mass cu scrisoarea lu' Chirilă? Şi nici măcar n-ar fi asta marea problema, deşi să nu fiu adorat, băgat în seamă (etc.) mi se pare inadmisibil. Mai grav e că sunt oameni care-şi bagă p*** în om deşi nu a făcut/spus/cântat/jucat nimic greşit. Am înţeles că suntem de acord cu ce se spune acolo. Şi atunci "citiţi !" nu e acelaşi lucru cu "crede şi nu cerceta e-o mare minciună"? "Nu fumaţi iarbă şi nu beţi" nu înseamnă de fapt "aveţi grijă ce, cum şi cât faceţi"? Doar pentru că a scris Chirilă întâi şi nu eu cuvintele alea, sau mai grav, pentru că există şi varianta audio, brusc, e omul de căcat? Sau pentru că s-a mai spus deşi incă nu se aude, tot Chirilă e de căcat?

luni, 9 martie 2009

Martyrs (2008)

Grozav, grozav film. Mă rog, dacă nu ai ceva cu horror-ul şi ştii că nu eşti uşor deranjat ar trebui să-l visezi. Nu-i nimic de povestit, stric tot şi dacă numai încep dar e pe bune, cel mai bun film pe care l-am văzut în ultima perioadă. Găsesc greu un horror care să-mi întâlnească înaltele standarde (wink) şi ăsta e al treilea din ultimele două săptămâni; peste Eli am dat întâi, peste fata asta câteva zile mai târziu dar nu putem uita bine-nţeles nici de clasicul vremii.

Watchmen (2009)

L-am aşteptat şi nu prea din mai multe motive dar e bun. Pentru vremuri în care Slumdog Millionaire ia 8 Oscar-uri, Watchmen e un film bun. Fără vreun subiect impresionant, e genul de poveste pe care parcă o ştii dar nu-ţi aduci aminte de unde. Şi e decent executat. Arată impecabil, e corect jucat, ştiau că nu dau greş cu Dylan, King Cole sau "99 Luftballons" pe coloana sonoră când acţiunea e încadrată în 1985, ca om normal care merge la film de dragul divertismentului nu ai avea ce să reproşezi. Dar îmi ajunge Hollywood-ul de azi în gât. Nu am dat de scena aia care să mă emoţioneze, de vreun personaj pe care să-l urăsc sau de cadre grozave, e foarte precaut lucrat deşi explicit. Păcat. Sau poate atât au putut face din roman. Cu Rorschach ca excepţie personajele sunt destul de şterse, Comedianul e limitat (Jeffrey Dean Morgan, nu mă aşteptam la prea mult oricum), Jupiter e parcă numai bună, Manhattan cred că-i gay, bufniţa e doar un Robin iar Veidt ţin minte doar că se îmbracă în mov. Mă întorc la indie-uri, cumva Eli îi face din joc de glezne.

duminică, 8 martie 2009

Scriu, am să scriu

Promit (cui?) că am să scriu numai că nu vreau sa recapitulez nimic (pentru cine?) şi acum invăţ (yeah) dar imediat ce se întâmplă ceva revin.

Habar n-am.

Da, nu ştiu, pe bune, de ce...

Na bine, am şi eu impresia că scriu din motive decente şi o pot face decent... Iar. Taci.